Te ricuardi, ppe’ ra via
passiavi ‘n’cumpagnia
e Francuzzu me dicěa:
- Fhacce a Pinu ‘na poesia!
Io rispunnu: - Ud’č mumentu!
‘A poesia č sentimentu.
Cc’u cerviaddhu senza lena
cuamu ‘a chiami iddha ‘un bčna.
Quannu tuarnu a ra Toscana,
e ra marcia pue se ‘ngrana,
cce ragiunu e mi cce apprěcu,
‘a priparu e ti la dicu.
Fhinarmente me
sollazzu,
senza prescia e senza sfarzu,
m’ha ripassu ‘n’autru muarzu,
‘a fhinisciu appena puazzu.
E ra musa ch’č
bizzarra,
vatta, trasa e pue me parra,
canta viarzi d’ogne rasa
e ri spanna ppe’ ra casa.
Io l’acchjappu a tuttu campu
e a nnu lampu pue t’ii stampu.
E Pinuzzu quannu ‘i leja,
se ricrija e si li preja
e pue penza e děcia – E’ veru,
si’ n’amicu e si’ sinceru.
Ottobre 2006