U Cantu d'a miseria

Mandu stu cantu cuemu na jestigna
chi vena de luntanu e ve sbrigogna
vue chi campati cuemu la gramigna
e teniti lu core ‘e na carogna.

Vue chi teniti la facce de ‘mpigna
nu' teniti russure né vrigogna.
Chine fatiga, soffra, ‘mpigna e spigna
vue lu scurciati cuemu ‘na milogna.

Vena lu juernu chi a musica ‘ncigna
quandu ‘a miseria senta la vrigogna,
quandu se ‘ngrigna e v'ammacca la tigna
e nu ‘nce lassa mancu ‘na carogna.

 

© Sanmangomia.it - Webmaster: Pasquale Vaccaro