“‘A MADONNA D’‘A VUDA” |
Ascoltala cantata da Ortenzio Chieffallo |
|
-ovvero-
“ ‘A festa d’‘a frittata ’’
-Poemetto-
I
De quann’era crìaturu
‘nu penzìaru cunzurturu
intra ‘a crozza
mi cce abozza
chi me strincia,
spincia, puncia,
ppemu fazzu ‘na verziata
a ra festa d’ ‘a frittata…
Si m’aiuti, giorgimentu,
forzi chissu è ru mumentu
mu scrivimu,
mu cuntamu
ch’’e ‘sta festa
apposta resta
‘nu ricordu vrunnu vrunnu,
ch’è ra meglia de lu munnu.
Chissa storia chi ve dugnu
saglia a cchiru cinque ‘e giugnu
do trentunu;
ed ogn’unu
pò capire
lu soffrire
chi me fa penzannu a tannu,
mo chi stàju ‘nziccunannu…
Dissi a mamma: “Mi cce manni?
Sugnu ‘ranne; àju dece anni…
Dìcia: vacce;
mannamicce;
io malizze
nu’ nne fazzu!
‘A Madonna, vìatilla,
vò mu scinnu apprìassu d’illa!”
Quannu me rispusa : - Vacce ! –
L’abbrazzài, la vasài ‘mpacce;
....e mintutu
a ‘nu minutu
lu vestitu
cchjù pulitu,
pane e casu intra le “latre”,
via! Zumpai dd’ ‘a gghjasa matre.
Quanta gente chi aspettava
mu ‘a Madonna se ‘mmiàva...
Cc’era tuttu
‘ncuttu ‘ncuttu;
era tale
lu piazzale
chi ‘un cadìa si tu sbenìa;
llà ‘ncastratu rimanìa.
Cc’eranu, vestute belle,
quattro mute ‘e verginelle
c’ogne d’una
‘na curuna
fatt’ ‘e juri
‘e cchjù culuri
supra la capuzza avìa,
pronte ppemu se partìa...
E ‘nquatrati ed eleganti
li quaranta musicanti
tutti attenti
a ri strumenti
mu ‘na marcia
l’àriu squarcia
non appena d’ ‘u vìaggiu
‘ncigna lu pellegrinaggiu…
Pue de maschi ‘na carrolla
chi parìa ‘nu cchissesciolla;
…e r’aggìalli?…
povarìalli?…
Tuttu ‘u gruppu
‘e supra ‘u chjuppu
parca dissa: “ Si ‘u sbrignamu
ccà le pinne cce lassamu! “
Maschi, fùrguli, rotelle,
marcia, canti ‘e verginelle;
le campane?…
‘E cane a cane
cce minava
chi ‘e sonava;
‘a Madonna d’ ‘a frittata
finarmente era ‘mmìata.
II
De dd’’a gghjasa matre 'mpòi,
cchi rigùrgitu, cchi sciòi...
Chjna ‘e gìanti
stracuntìanti
chira via
jume parìa
chi scurrìa nsinga a ra Vuda
dduv’a diga se cunchjuda…
Dduv’ ‘a cona i marascialli
‘na fermata, quattru balli;
biccherini
a’ portantini,
a’ musicanti
ad àutri tanti:
puru a cchiri d’ ‘e zampugne,
chi vivìanu cumu spugne…
Santumangu terminava
e dde llà gente spurnava
chi nescìannu
jìa – scinnìannu –
verzu ‘a Vuda,
sempre ‘ncuda
de la statua d’ ‘a Madonna
chi de oru ‘e vutu gronna.
Chira via, de ll’add’impòi,
te facìadi dire: òhi! –
penninusa,
storticusa,
ccu ‘mpetrate
a scalunate…
e ppe muri a ri dui lati
mazacani ammuzzellati.
Mma, però, parìa sbarbata,
tantu ch’era nettiàta…
Tu si tannu
jìa circannu
‘nu filillu
d’ervicella
mu ‘na ricchja zillicava,
aramò ca lu trovava!
Ca lu Podestà de tannu,
ogne annu ccu ‘nu bannu
- quannu ‘a festa
èradi ‘nvista -
chira vìa,
de gente inchja
mu d’ervaggi d’ogne razza
nu’ nne rimanìadi trazza.
III
Duv’ a cona ‘e zù Giacchinu
‘n’atra sosta: ed ohi cchi binu!
Cc’è chi cunta
ca zà Assunta,
ch’er’alluntu
‘e l’ùagliu Santu,
ppe ‘nu sbagliu vinna untata
de ‘stu vinu, e sse sanata.
Vinu sanu ‘e Santumangu
chi dirittu va a ru sangu;
‘na litrata
‘ntr’ ‘a jornata
te ricrìja
e t’azzarìja;
mma si abusi ‘na mullica
nìarvi e sianzi te spullìca.
Chiru sabatu, Vicianzu,
dduve chira cona ‘e mmìanzu,
de stu vinu
malandrinu
si nne vippa
a crepa trippa;
mma dduv’era cc’è restatu
sidici ure stennicchjatu…
Chi n’è praticu d’ ‘a zona
sa ca nsinga a chista cona
de pedate
la metate
nn’ammu fattu
d’ ‘u tragittu;
e cce vò ‘n’atr’ura cruda
mu s’arrivadi a ra Vuda…
Mm’a mie chiru caminare
me parìa ‘nu picatiàre;
io a ri pìadi
‘u fuacu avìadi;
e l’andazzu
de maruzza
me frenava l’energia
e “cchimancu” cce soffrìa.
Dissi, allura, a sie quatrari,
cumpagnìalli mie’ scolari:
“Ccu ‘stu passu
‘e pùarcu grassu
a ra Vuda
‘u jùarnu ‘e Juda
cce arrivamu; su, tacchiamu
mu ‘sta via a divolicamu!”
Dittu, fattu; e ddicu, infine,
ca parimmi sie fuìne:
o, ca tannu
tussa, affannu,
jorde, asma,
reumatismi,
tu sapìa cchi rroba era!?…
‘ncùallu argiantu vivu cc’era!
E ri pìadi de cerasa
de la via la rasa rasa,
dduve spina
anti rapina
nu’ ncinn’era?
Cchi primera!…
Dicìa - pue – ‘u patrune: “Ih reglia!
E cchi cce passàu ra neglia?!”
IV
A re unnici e quaranta
chira cìantu vote Santa
è a ra Vuda
chi cunchjuda
lu tragittu
benedittu;
la seguìa ‘nu mare ‘e gìanti
stanchi mùarti, ma cuntìanti.
Quante quarte ccu frittate
‘ncapu a fimmine abazate…
E cchi urduru sturdituru
chi nescìa…
Parca dicìa:
“ ’Sta frittata d’ ‘a Madonna
chi ‘u’ r’assaggia ‘u’ssi la sonna! ”
D’organetti, ‘na vintina
nne cuntai chira matina;
e cchi razze
‘e manu pazze!
A ccarrolle
‘e tarantelle
de le nove nsinga all’una
la tenìarru sempre ad una…
Intra a gghjasa cc’era chjnu
‘ncuttu cumu ‘nu vurvìnu;
e i prattuni
ammazzatuni?
Li viditi
parcheggiati
ffaccifrunta a re sue belle
mu partìanu ‘e zinnatelle.
Doppu ‘a missa – cum’è usanza –
se va penza ppe ra panza;
a re turre
si cce curra
e a frittata
prelibata
le fa dire, a chi ‘a divòra:
“Bene mio cchi mancia e mora!”
De ‘sta festa c’àju ‘ncore
mille e mille cose ancore
vorra dire
ccu piacire;
mma chi leja
mi s’annòja;
e perciò chjudu, dicìannu
‘na preghìara: pue suspìannu.
“Oh Madonna mia, la meglia,
chi sirenu, senza neglia,
m’ha mannatu
lu passatu !
Damme puru
lu futuru
chi me sbarca all’atra vita
mu me sèmbradi ‘na gita!
Santumangu e r’abitanti,
trattamili ccu ri guanti!
Tena tutti sempre abbutti
de salute
chjapparuta,
ca tu sì, ppe tutti nùe,
la Rigina, e tuttu pùe!
Fa mu tutti l’emigranti
cu re grazie tue l’ammanti;
c’ogned’unu
ch’è luntanu
te ricorda
e mai te scorda;
ca tu sì pp’ogne perzuna
la speranza e ra furtuna!
N’atre mille grazie, ancore,
te circherra ccu ru core;
mma rinunciu
mu ‘e pronunciu;
tu ch’ ‘e sai
mi le farai?
Dìcia “se”, Madonna mia;
ti nne prìagu: ccussì ssìa”.