‘U GATTU E
RU SURICE
‘Ntra ‘nu crivu, ch’era ‘mpittu
ccu tri lazzi a ru suffittu,
c’era casu misu apposta,
supra llà, ppemu se ‘ntosta.
Nullu
lu putìa toccare
ca servìadi ppe grattare.
Ppe
‘stu casu – ch’è scuvìartu –
‘nu purtìallu è sempre apìartu
ppemu l’aria jùarnu e sira
queta queta si lu ‘ncira,
e lle duna cchjù culure,
Pue, ‘n’urdure sprigionava
chi ‘u purtìallu summarcava;
…e
‘nu jùarnu ‘u’ ba trapana
dde ‘nu surìce, a ‘na tana,
chi ‘ud’avìannu atru arrafatu
se sgranava ‘nu granatu?!
‘Sta bestiaccia ‘ncline a dannu,
lestu parta ed annusannu,
penza: - Se, ‘sturduru vena
d’intra ‘a casa ‘e Matalena!
Matalè,
si lu vò Dio,
‘stu furmaggiu ‘u grattu io!
Se
facìa ddìsparu e paru
senza de lu tavernaru;
nu’ ru sa ca a cchiru vanu
cc’è ‘nu gattu guardìanu
ch’ogne struscicìallu senta
e ri surici ‘i scripenta...
Cum’infatti, la matina,
la patruna, intra ‘a cucina:
“Gattarì,
te raccumannu,
nu’ mme fare ajjare dannu
ca io vàju a ra Bazata
e cce stàju ‘na jornata!
Io
nu’ lassu chjusu nente,
pperchì tuni, certamente,
-
cumu nsinga a moni ha’ fattu –
-
sarài bùanu, onestu gattu!
Nsinga
a moni t’ha’ manciatu
sulu ciò chi t’àju datu!
‘A fiducia mia l’ha’ tutta;
rìasti tu patrune e sutta.
Sulu
“assai” te raccumannu
mu a ru casu ‘un patu dannu,
ch’è ddaveru ‘nu peccatu
si ‘nu malu ‘ntenzionatu ... ’’
Chiru
gattu, suddisfattu
ppe l’elogiu chi l’ha fattu,
ccu ‘na riminiàta ‘e cuda,
lu colloquiu lu cunchjuda
rispunnìannu: - Ha’ vistu mài
ca te fazzu ajjare guài!?
Ccàdi,
a’ bannu la modestia,
cce rimànadi ‘na bestia
ch’àdi l’ugne sue affilate
e re zanne appizzutate!
Ccà,
chi vena mu fa tùartu
trasa bivu e nnescia mùartu! –
Pue,
allisciannulu ‘na picca,
mentre illu ‘a cuda ‘ncricca,
‘ncapu se ‘mpesàu ra quarta
chjuda cchira porta e parta.
Illu
resta e s’è ffuciutu
dduve vida e ‘u’ d’è bidutu.
Eccu
‘u sùrici ch’arranca,
mentre ammiccia a ddestra e a manca;
mma lu sguardu fuscu e tristu
‘d’u rivale, nu’ ll’ha bistu…
Mo,
sta jjannu, muru muru,
dd’ha re ràdiche l’urduru.
Ma,
lu “sbirru’’, ccu ‘nu scattu
l’è zumpatu apprìassu, all’attu;
e ‘na picchi picchi manca
chi ‘u’ lle rescia mu l’abbranca…
Chi
bidisti…segge ‘nterra,
fùji e scappi…fu ‘na guerra!
Pue,
d’arriadi ‘na marmitta,
cumu la prudenza sbritta:
le va bona, ca le rescia
mu d’’u stessu grubu nescia;
puru l’atru, àgile e spìartu,
sata dd’u purtìallu apìartu…
Banna
fore, gara ancore
a cchi ha cchjù ggamme e core;
e ccu ccìantu o cchjù sterzate,
mastravote ‘mpruvvisate,
a ‘na ‘ngaglia ‘e muru vùatu
se va ‘mpila, e ru fa cciùatu.
Moni
chiru ‘nseguiture
senta ‘ncùarpu ‘nu vrusciure
ppe ru fattu ch’è restatu
‘n’atra vota pizzicatu…
Pue
sderrùzadi li dianti
e ddicìu: - Sùrice, sìanti:
Mi
nne vàju! Sé, te sganciu!
Sì
a ra ruga…pue te manciu! –
M’a
dui passi, a ru spicune,
s’è spostatu ‘u furbacchjune…
e dde llà, doppu ‘na picca,
‘n’ “abbaiata”, pue, cce ‘nzicca.
Chira
bestia latra e lorda,
penza:”Sé, tagliàu ra corda!
L’esperienza,
a mie, me ‘nzigna
ca lu gattu si la sbrigna,
si nu’ bò subire grane,
quann’arrìvadi ‘nu cane!’’
Nescia,
e mancu si nn’adduna
cum’abbina ra spurtuna…
Sta
morìannu, e barbettannu,
ccu i peduzzi squatriciannu,
dissa: “Cumu lampu ha fattu
mu abbajasti?…Sì ‘nu gattu!”
E
chill’atru le rispunna,
mentre i dìanti ‘ncarne ‘mpunna:
-
Si a ‘stu munnu ‘u’ d’usi trucchi
pocu e nnente, spessu, ‘mmucchi!
Si ‘un te ‘mpari ad abbajare,
quante cose ‘un pue acchjappare!… -