‘U SURICICCHJU
‘Nu suricicchju: zùrri zùrri zùrri,
’intra ’na cascia, a ri pedizzi ’u lìattu,
cumu si lu facìadi ppe ddìspiattu
’nu bìaddhu mùarzu fìcia: zùrri zù”!
Me lìavu, rapu ’a cascia e ccu ra manu
a tutte ’e rase, ’ntra li panni, trappu,
penzannu: “Si me rescia mu t’acchjappu
t’’u dugnu io ’u zùrri zùrri zù”!”
Mmacchì;
tiampu appizzatu; ’un trùavu nente;
richiudu; me ricurcu; astutu ‘a luce,
e ’un sìantu cumu gràttannu due nuce,
l’una ccu ll’atra, ancore zùrri zù”?
De
sutta le cuverte, ’a manu destra
nèscia silenziusa, pue se vascia,
acchjappa ’na ciabatta ed a ra cascia
ccu zirra cci l’arringa e ffàdi: Bù!
Ccu
tutta chira sorta de scalasciu
ud’è ca scapulàu chiru caciurdu…
“
E’ cciùatu -dissi- o faccitùastu, o surdu;
atre spiegazione ’un ci nne su’!’’
Ccu
raggia cce arringài l’atra ciabatta
ca ’u nervosismu m’avia resu tale
chi n’ùarcu meritava ppe rivale
no ’nu vigliaccu cìantu vote, o cchiù!
Si
tannu ‘ncunu a mie m’avissi dittu:
“Vùagliu
‘na giarra d’ùagliu ppe ‘stu gattu!’’
cce avèrradi rispusu: -affari fattu!
ca la salute mia vale dde cchiù!-
Mo
vuddhu -dissi- ’na stanata d’acqua,
intra li panni ’a mprascu e mentre scinna:
“Cchi
lava de vurcanu chi me vinna!’’
Iddhu
ha dde dire, mentre crepa ddhaà.
Ma
pue penzai: “D’ ‘a cascia l’acqua nescia,
ch’è barulata e ffàdi li vurgali;
e a ‘st’astricu de crita, li stivali
cce vùanu, pue, ppe d’abitare cca?!’’
E
misa ‘st’atra dea dde va ru scartu,
jìvi ‘u cuviarchju ‘a cascia a riparire
mintìannume, vurpignu, a perquisire
ogne ‘ndumentu ch’era d’intra ddhà.
D’’a
luce ad ùagliu ardìanu quattru micci,
e ccu ru chjaru cumu menzujùarnu
pigliu, scalìju, vàju, pùasu e tùarnu;
era arrivatu nsinga a ra metà.
Era
chi scaliàva ‘nu pastranu,
ppe pue ‘u posare puru supra ‘a giarra,
quannu, ccu ‘na sbertizza de zanzara,
lu suriciccju zumpa, sbritta e bà.
‘A manciatura sua era a ‘na saccotta
de chiru vìacchju, reduce pastranu;
de ‘n’urra ‘e strescia tosta e granniànu
scordata llà, venìa ru zùrri zù’’.