I TAGLIARINI CCU’ L’URDICHE

(di A. Moraca)

 

Vicinu le sorgenti d’’a campagna

criscianu putaruse urdiche virdi,

ognunu, appena ‘e vida si nne spagna,

e ‘un sa, ppe’ ignoranza, cchi se perda.

 

L’urdiche frische su’ na’ medicina,

su’ n’alimentu sapuritu e ghiottu,

su’ bone ppe’ lasagne e tagliarini,

su’ bone fatte a pane e a buccunotti.

 

Si t’è venuta l’acquolina in bocca,

te spiegu cumu fhare i tagliarini,

sugnu sicuru ca’ chi si li gnocca,

sempre s’’i mancia e i ‘mpara a ri vicini.

 

Coglia l’urdiche frische ccu’ ri guanti,

làvale bone ccu’ acqua currente,

mìntale intru na’ pentola senz’acqua,

frullale subitu, quannu sunu cotte.

 

Piglia quattr’ova frischi de gaddhina,

(de granu duru piglia la fharina,)

nu’ pocu ‘e sale e ‘i sbatti ccu’ furcine,

cce minti pue l’urdiche e ra fharina;

 

‘e ‘mpasti bone e pue tiri la spoglia,

‘a stienni trasparente, fhina fhina,

a ru maccarrunaru l’atturcigli

e tagli, ccu’ ‘u curtieddhu, ‘i tagliarini.

 

Pue cuotti buoni , sempre a puntu giustu,

cce minti ‘u sucu ‘e carne ppe’ cchjù gustu,

na’ spurvarata ‘e casu grattatu

e a tutti quanti vue, Bon’Appetitu.

 

I risultati sunu pue immediati

ca’ ‘a varva criscia priestu a ri sbarbati

e ‘a stessa sira, appena già curcati,

mariti ccu’ mugliere accoppiati.